Ce înseamnă pentru noi Crăciunul?

Poate vi se pare o întrebare absurdă. Unii o să vă grăbiţi să răspundeţi că înseamnă linişte sufletească şi pace. Alţii că este doar o sărbătoare bisericească, ziua în care s-a născut Mântuitorul. Pentru unii poate fi o zi ca oricare alta, pentru aţii poate fi o zi în care renasc.

Îmi amintesc când eram mică, crăciunul pentru mine însemna atât: vacanţă şi bucuria de a merge la săniuş. Pe atunci iernile erau adevărate ierni, exact ca în poeziile lui Alecsandri.

Îmi mai amintesc cum împreună cu alţi copii am construit o cetate de ghiată în vacanţa de Crăciun, care s-a topit abia în primăvară. Îmi mai amintesc când mergeam cu Colindul, Urâtul sau Sorcova. Porneam de la o margine de sat şi ajungeam în cealaltă, şi umpleam trăistuţa cu bombăne şi mere. Fiecare ne dădea ce avea, iar noi, copii fiind, eram bucuroşi de orice…

Acesta este crăciunul copilăriei mele, poate şi crăciunul copilăriei tale, care pe atunci nu ridica niciun semn de întrebare de niciun fel. Era Crăciun şi atât!

Dar ce înseamnă cu adevărat Crăciunul? Mă întreb acum departe de copilărie.

Se zice că de Crăciun trebuie să fim mai buni, că de Crăciun contează gesturile, de Crăciun se aşteaptă multe minuni, care nu se împlinesc.

Când eram mici ne doream mai repede să creştem mari să ne putem manifesta inteligența, ajunşi mari am devenit mici pe dinăuntru şi chiar ceva mai naivi.

Aţi observat cum începând cu luna decembrie parcă începem să ne transformăm? Creşte disperarea şi durerea în noi. Singurătatea sau nefericirea se pot simţi ceva mai pronunţate pe chipurile multor oameni. Totodată în ochii lor se citeşte frică şi lipsa de viaţă. Iar în ajun de Crăciun ceva se schimbă…

Povestea lui Moș Nicolae. Ce legătură are cu Italia?

În ajun de Crăciun renaştem. Iar ca să renaştem trebuie să fim pregătiţi mai întâi să murim. Cam aşa s-ar explica faptul că în fiecare an înainte de Crăciun devenim mai melancolici, depresivi, meditativi.

Ne gândim mai mult la cine suntem şi la ce înseamnă lumea pentru noi… ne facem ordine în casă şi în suflet. Renaşte în noi copilul care am fost. Vrem să fim mai buni. Suntem mai buni. Şi plângem mult mai uşor.

De Crăciun ne eliberăm, îmbracăm spiritul cu o altă haina, se aşterne zâmbetul pe faţă şi parcă ceva ne ia pe sus cu avânt spre un nou început, spre o nouă viaţă. Crăciunul înseamnă schimbare. Crăciunul face minuni cu noi înşine.

Murim ca să ne eliberăm de ceea ce nu ne mai aparţine, murim ca să ne eliberăm de ceea ce nu ne mai oferă satisfacţie.

Renaştem ca să devenim mai buni, să preţuim mai mult ce avem, să dăruim mai multă dragoste, mai multă bucurie. Măcar o dată în an avem nevoie şi de aşa ceva.

Desigur nu toţi pot duce această misiune a schimbării până la capăt. Unii se prăbuşesc undeva pe drum, alţii renunţa chiar înainte de a se fi apucat.

Dragi români de pretutindeni, de Crăciun renaşteţi sublim!