Venetia, situată în nord-estul Italiei, este unul dintre cele mai fermecătoare orașe din lume. Orașul este cunoscut pentru canalele sale pitorești, clădirile colorate și arta renascentistă.
Am luat trenul din Milano cu destinaţia în “oraşul romantismului, al iubirilor supreme şi al celor mai crunte trădări în dragoste”. Îmi doream foarte mult să ajung acolo. Şi era perioada perfectă pentru a face aceasta escapadă şi să arunc în faţa unui mister, să plutesc în libertate, să mă las răsfăţată cu noi frumuseţi ale Italiei. Despre Veneţia sunt multe de spus, multe ştiute şi multe neştiute. Multe despre acest oraş nu se pot reda în cuvinte. Trebuie să ajungi acolo: să simţi, să vezi şi să trăieşti.
Canalele Venetiei
Acest loc mistic continua să fascineze generaţii de turişti, ademeniţi de faimă şi istoria oraşului ce pluteşte pe apă.Canalele Venetiei sunt probabil cel mai cunoscut simbol al orașului. Acestea sunt un labirint de apă care traversează orașul, oferind oportunități pentru plimbări romantice sau excursii cu gondola. Străzile orașului sunt înlocuite de aceste canale, care sunt o sursă de transport importantă pentru locuitori și turiști.
Arhitectura Venetiei
Primul lucru care îţi sare în ochi, odată ajuns la Veneţia, este arhitectura clădirilor, care poartă cu nobleţe amprenta timpului. Arhitectura veneţiană este un subiect fără margini, care mereu va aduce noi cuvinte de laudă, uimindu-ne de felul în care reuşeşte să se păstreze în timp.
Farmecul acestui oraş provine în bună măsură din ciudata sa înfăţişare, care la rândul ei se datorează aşezării neobişnuite: pe 118 insuliţe despărţite de 177 de canale, într-o lagună a Mării Adriatice. Casele sunt construite pe piloni de lemn – aduşi de pe continent -, introduşi în apă şi care trec printr-un strat de mâl şi nisip până când ajung să se sprijine pe stratul mai profund şi mult mai rezistent, de argila, al solului lagunar. Sub apă, în absenţa oxigenului, lemnul nu putrezea şi, supus acţiunii constante a apei pline de sedimente minerale, cu timpul, se pietrifica. Cei mai mulţi dintre aceşti stâlpi, care se află sub apă de secole întregi, sunt încă intacţi
Istoria Venetiei
Despre originile Veneţiei am găsit mai multe variante. Una ar fi că la începuturi, înaintea erei creştine, aici au trăit mici populaţii de pescari, însă potrivit istoricilor oraşul a fost construit de către cetăţeni romani, în timul Evului Medio şi al Renaşterii, secolul al ll-lea până prin secolul al VI.
În secolul al VI-lea, în vremea domniei împăratului bizantin Iustinian, actualul teritoriu al Veneţiei a intrat sub dominaţia bizantină, iar influenta datorată acestei îndelungate stăpâniri este vizibilă în arhitectura oraşului. Pe atunci marile familii veneţiene au început să construiască palate somptuoase, magnifice edificii care împodobesc şi azi oraşul. Multe dintre aceste palate au cel puţin două faţade ca să poată fi admirate atât dinspre mare, cât şi despre uscat. Spaţiile publice erau şi ele decorate fastuos, cu statui, picturi, mozaicuri în care, adesea, specialiştii în istoria artei desluşesc influenta bizantină.
Murano – țărâmul artei în sticlă
Locuri de vizitat in Venetia
Pentru mulţi Veneţia este sinonim cu romantismul, aşa ne-a fost indicat, din filme şi cărţi. Legendele oraşului i-au adus faima de oraş al iubirii, de aceea multe cupluri îl aleg ca destinaţie.
Veneţia nu se oboseşte şi nu doarme niciodată. Numărul turiştilor în căutarea romantismului cresc la maxim în luna februarie, în apropierea sărbătorii internaţionale Valintan’s day, dar şi pentru că tot în februarie are loc şi faimosul Carnaval.
Străduţele Veneţiei sunt un adevărat labirint, iar dacă vrei să găseşti ieşirea trebuie să citeşti în continuu pereţii clădirilor, unde se găsesc indicatoare. Aceste străduţe prin viaţă datorită magazinelor şi restaurantelor cochete care stau înghesuite şi care te ispitesc Toate acele străduţe înguste şi întunecate, duc spre Piazza San Marco.
Piaţa San Marco este dominată de catedrală cu acelaşi nume, devenită în scurt timp unul dintre simbolurile Veneţiei. Construită în anul 828 de către dogele Giustiniano Participazio în stil bizantin, avea rolul de a adăposti moaştele Sfântului Marc Evanghelistul, protectorul oraşului.
În fata catedralei veghează Clopotniţă San Marco, care măsoară 97 metri în înălţime. A fost construită în 1540, iar funcţionalitatea sa era de supraveghere şi de observaţie. Cel mai cunoscut “gardian” al său este Galilei, care profită de înălţimea turnului pentru studiile şi observaţiile sale.
Venetia: Podul Suspinelor
De aici la câţiva metri mai încolo veţi găsi Podul Suspinelor, care leagă vechile închisori de celulele de interogare din Palatul Dogilor.
Veneția văzută de sus
Se zice că numele a fost inspirat de suspinele condamnaţilor, care în momentul în care traversau podul îşi petreceau ultima clipă de libertate. Legenda spune că, dacă te săruţi cu persoana iubită chiar în momentul în care gondola trece pe sub Puntea Suspinelor dragostea voastră va fi veşnică şi va depăşi orice obstacol. Altă legendă vorbeşte despre o familie în care erau şapte surori, una mai frumoasă decât cealaltă, cu excepţia uneia, care era foarte urâtă. Până într-o seară când pe cer au apărut şapte stele, şase luminoase şi una ceva mai palidă. Dintr-o dată, ultima a devenit cea mai strălucitoare dintre toate şi astfel şi fata a devenit cea mai frumoasă dintre surori.
Puntea Suspinelor aminteşte de suferinţa lui Casanova, cel mai faimos seducător al tuturor timpurilor, care a iubit 132 de femei.
Ar fi de menţionat că cele mai vestite atracţii ale Veneţiei, în Evul Mediu şi în perioada Renaşterii, se numărau curtezanele sale. La Veneţia existau, ca şi în alte oraşe italiene, două categorii de prostituate: cele comune – categoria inferioară – care se mărgineau să practice afacerea “sex contra bani” în forma sa cea mai simplă, şi aşa-numitele curtezane cinstite, femei rafinate, foarte bine educate, cunoscând muzica şi poezia, dansul şi arta conversaţiei şi utilizându-şi toate aceste însuşiri pentru a-şi încânta protectorii care le asigurau traiul. Ele primeau o instrucţie specială pentru a-şi dezvolta toate aceste daruri – se putea spune, deci, că Veneţia avea o adevărată şcoală cu tradiţie în domeniul formării curtezanelor.
Urmareste-ma pe Instagram si Facebook
