Omului îi sunt date multe obstacole în viață, dar cât de grele nu ar fi există o putere supranaturală cu care trecem peste toate. Nu cred că există boală fără vindecare, până şi resemnarea cu suferinţa e un leac.
Însă, există totuşi ceva de care nu vom putea scăpa niciodată: de gura lumii şi de prostie! Şi acestea au o legătură mare între ele. Pentru că trebuie să fii prea prost ca să vorbeşti mult şi fără rost şi prea deştept ca să ştii să taci şi să îţi trăieşti viaţa.
Eu nu i-am înţeles niciodată pe cârcotași, care caută doar să bârfească, să critice, să stârnească discordie şi se bucură din asta. Până la urmă ce satisfacție poți avea? Cât de fericit poţi fi urmărind activităţile altora doar să-i critici? Şi nu o faci doar o dată, dar zilnic, continuu. Chiar este atât de neînţeles că în timp ce voi criticaţi, respectiva persoană îşi trăieşte viaţa, oricât de bine sau rău ar face-o, măcar o trăieşte.
În viaţă mulţi vor încerca să-ţi fure liniştea, dar trebuie să înveţi cum să o păstrezi.
Văd zilnic pe site-urile de socializare oameni ce critică, ce comentează de zori, ce sunt revoltaţi, ce înjura şi îi fac pe alţii (pe care nici măcar nu-i cunosc) de toate culorile. De multe ori m-am gândit că ar trebui să fii foarte redus mintal ca să te rezumi la atât. Să-ţi iroseşti existenţa cu răutate şi cu opiniile altora, în loc să îţi vezi de alte tale.
Mai ales acum, când există acest spaţiu virtual de unde se poate alege şi culege atâtea lucruri bune şi frumoase.
De ce tot trebuie să ne uităm la ceva ce nu ne place și să fim acizi? Să ne inhibăm cu ură şi dispreţ și cu prostia altora, de îndată ce ne considerăm mai deștepți?
Să trezim duhul cel rău din noi, să criticăm, să comentăm aiurea și să înjurăm? Chiar e atât de greu să închidem ochii la ce nu corespunde intereselor noastre și cu un simplu click să schimbăm pagina?
Filofobia – când iubirea devine înfricoșătoare
Sufletul este singura armă ce învinge…
În viaţă mulţi vor încerca să-ţi fure liniştea, dar trebuie să înveţi cum să o păstrezi. Toate înțepăturile și criticile unora sunt inutile, pentru că oricum fiecare face aşa cum va simți sufletul său. Pentru că, în final, sufletul este singura armă care învinge.
Am învăţat să nu mă mai consum cu nimic din ce nu are o legătură directă cu propria-mi viață. Am învățat să culeg doar gânduri frumoase. Şi pot spune că sunt fericită.
Sunt suflete ce se înalță uşor spre cer şi suflete grele, că nu ridică niciun metru de la pământ. Suflete curate şi suflete murdare. Suflete goale şi suflete prea încărcate. Suflete calde şi suflete reci.
Suntem oameni şi suntem muritori…Tu deții controlul a ce vrei să fii!
