Foto: Google
Azilul Mombello, un loc abandonat și uitat de zeci de ani, este o locație interesantă, istorică și convingătoare pentru fotografie.
Nelinește. Teroare. Ultimul spital mintal de lângă Milano, Instituto di Cura Antonini, este locul potrivit pentru a simți cele mai groaznice sentimente. Aici poți trăi propriul film horror, în care ți se face frică și de propria respirație.
Cunoscut sub numele de Mombello, institutul se află în Provicia Monza, nu departe de Milano și cuprinde mai multe pavilioane abandonate. Acest loc, părăsit de aproximativ 20 de ani, a devenit sursa de inspirație pentru mulți fotografi din zonă și nu numai.
Murano – țărâmul artei în sticlă
Azilul Mombello, un loc istoric tulburator
Azilul Mombello, sau fostul spital psihiatric Giuseppe Antonini, este situat în Limbiate, în provincia Monza și Brianza. Acest loc sinistru este un spectru imens și nesfârșit în mijlocul unui parc. Devenită acum o destinație preferată a fotografilor, vandalilor și drogaților, se află într-o stare de degradare și abandon, o structură precară, o colecție de camere vechi care spun povești despre boli, oameni și obsesii.
Momello:Nașterea vilei somptuoase
În anii 1700, locul era o vilă frumoasă, plină de fresce, aparținând familiei Arconati și, mai târziu, familiei Crivelli, înconjurată de metri pătrați de grădini și pavilioane. Această vilă somptuoasă l-a găzduit chiar și pe Ferdinand al IV-lea de Bourbon și a devenit cartierul general al lui Napoleon Bonaparte în timpul campaniei din Italia. Împăratul a preferat această vilă în locul palatului de la Monza și le-a căsătorit aici pe cele două surori ale sale, Pauline și Élisa.
Mombello: Transformarea în spital de psihiatrie
La începutul secolului al XIX-lea, vila a fost abandonată și apoi cumpărată de municipalitatea din Milano, care a transformat-o într-un spital de psihiatrie în 1863. La acea vreme, era nevoie urgentă de un nou spital „pentru nebuni”, deoarece azilul din oraș, La Senavra, era supraaglomerat și exista și riscul unei epidemii de holeră. În august 1865, 60 de pacienți au fost transferați de la La Senavra la Villa Pusterla-Crivelli din Mombello și, în urma renovării, au fost internați cel puțin 300 de bărbați și femei.
Mombello: Organizarea ca o colonie agricolă
Cesare Castiglioni, directorul Senavra, a organizat Mombello ca o colonie agricolă pentru bolnavii liniștiți care nu aveau nevoie de îngrijire constantă. Facilitatea a devenit un adevărat sat cu ateliere, grădini și zone cultivabile. Deținuții puteau să lucreze și să se facă utili în atelierele de artizanat și de croitorie și în grădinile de legume. Aceste activități de lucru au fost considerate „terapeutice”. Pe de altă parte, cei „agitați” erau ținuți în izolare.
Mombello: Clădirea și pavilioanele sale
Coridoarele imense și pavilioanele dărăpănate din Mombello reprezintă o atracție magnetică pentru toți cei cărora le place să exploreze locurile abandonate. Ferestrele mari ale camerelor au vedere spre pădurile din jur, creând o atmosferă suprarealistă. Scările mari care surplomează golul și pasajele subterane sunt locuri fascinante și misterioase, dar nu este recomandat să fie explorate de unul singur.
Mombello: Tunelurile subterane
Tunelurile subterane ale Mombello sunt o altă caracteristică interesantă a clădirii. Acestea constau în kilometri de tuneluri sub nivelul solului, în interiorul cărora curg țevi care erau necesare odinioară pentru transportul apei și al încălzirii. Se spune că unul dintre aceste tuneluri a fost un pasaj secret dorit de Napoleon pentru a-i permite să scape în caz de pericol.
Legendele și misterele din Mombello
Legendele spun că, înainte de intrarea în vigoare a legii Basaglia, unii medici au efectuat experimente clinice neautorizate pe bolnavii mintal în cadrul azilului. Se spune că rămășițele acestor victime nevinovate au fost aruncate într-o fântână adâncă de 30 de metri din interiorul tunelurilor folosite pentru transportul și evacuarea apei. În plus, se spune că unele pasaje secrete duc direct la mica biserică San Francesco, unde s-au căsătorit surorile lui Napoleon.
Ponte Ceresio
Vila și pavilioane sale au căpătat rapid o reputație sinistră, iar zidurile separau lumea civilizată de cea plină de suferință și tristețe. Astfel, în timp se transformă într-o adevărată cetate a ororilor de psihiatrie, care a ajuns să dețină până la trei mii de pacienți, astfel încât să fie numit cel mai mare Ospiciu din Italia.
