La cules de struguri și depănat amintiri

Și pentru că e toamnă și e timpul culesului de struguri, m-am aventurat și eu puțin prin vie amintindu-mi de copilărie și de șezătoarele care se făceau în această perioadă în viile satului meu natal. Și cum de mai bine de zece ani nu mai sunt prin Moldova și nu îmi amintesc când am participat ultima dată la procesul de cules struguri, dar și să mănânc niște poamă direct din vie, anul acesta mi-am poticnit pofta de struguri în viile italienești de pe colinele Monferrato. (Vezi articolul anterior)

Ar trebui să știți că italienii culeg poama la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie. Mi-a plăcut foarte mult viile lor, dar nu am ezitat să laud și viile moldovenești, vinul nostru de Cricova, menționând că avem cea mai mare cantină din Europa, pentru cei care nu știau.

Nu sunt perfectă, dar pot fi specială…

Voi cunoașteți care este procesul de realizare a vinului?

Îmi amintesc cu o nostalgie dulce-amăruie, exact ca boabele de poamă, de toamnele copilăriei mele, când bunicii culegeau poama și apoi urma un întreg proces pentru a face vinul, pe care îl savurau iarna la gura sobei, când zăpada ne poticnea pe toți în casă. Pregătirea butoaielor. Încă din vară butoaiele erau scoase afară din cantină, spălate și uscate.

La culesul strugurilor, se adunau mai multe rubedenii sau vecini, ca să se ajute între ei și să termine mai repede. Vremea bună este foarte importantă în această perioadă. Apoi, odată ce strugurii au fost culeși urma prelucrarea lor. Adică erau zdrobiți și uneori participam și copii la această parte, în care cu piciorușele desculț intram în dans și striveam strugurii.

Prima bucurie, după mai multe zile de trudă, era mustul.  Apoi trebuia să treacă ceva timp până ce mustul se fermenta și astfel, devenea vin. Sută la sută natural. Apoi urma degustarea. Nu era persoană care să vina în vizită și să plece fără să guste din vinul nou. Asta este o tradiție cu suflet de moldoveni.

Ce frumoase sunt uneori amintirile, chiar dacă unele detalii se pierd cu trecerea timpului.

Eu păstrez toamna în suflet ca pe o reîntoarcere la origini, cu un gând sublim la bunei și la copilărie. La depănat amintiri pe care i le povestesc fetiței mele.

Sunt multe lucruri pe care ea nu le va cunoaște în mod direct ca mine, însă poveștile mele o va ajuta să știe că există și alte părți ale unor lucruri, că uneori aceste procese sunt foarte profunde, decât simplul fapt de  cumpără totul gata de pe rafturile din supermarket.

Pentru că eram prin viile din Monferrato am zis să facem și niște poze. Iată câteva dintre ele!  În acea zi purtăm o rochița înflorată de la Tally Weijl cu o pereche de teniși negri!

Voi ce ziceți? Ați fost vreodată la cules de struguri? Ce impresie și amintiri aveți?

Urmareste-ma pe Instagram si Facebook